De ce este greu să angajezi persoanele din sistemul bugetar?
Se tot vorbește în spațiul public despre cât de greu își găsesc tinerii un loc de muncă, dar adevărata categorie „defavorizată” pare să fie alta: bugetarii. Nu pentru că ar fi marginalizați, ci pentru că au devenit prizonierii propriului confort. În timp ce sectorul privat își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial, unde performanța și eficiența sunt esențiale, în instituțiile de stat s-a instalat o cultură a inerției și a autosuficienței.
- Confortul absolut – un obstacol în calea schimbării
Un birou încălzit, un program redus „efectiv” la câteva ore de interacțiune reală cu publicul și siguranța că salariul intră lunar, indiferent de rezultate – acestea definesc realitatea multor joburi din sistemul bugetar. Pentru cineva obișnuit cu această stabilitate, trecerea în mediul privat, unde productivitatea și adaptabilitatea fac diferența, pare un șoc imposibil de acceptat.
- Lipsa responsabilității și absența criteriilor de performanță
În administrația publică, rareori există obiective clare, măsurabile. Posturile se obțin adesea prin pile și relații, iar concursurile sunt mai degrabă formalități. În lipsa unor standarde de performanță, mulți bugetari nu sunt nevoiți să își dovedească valoarea sau să își îmbunătățească permanent competențele. În privat, aceste condiții sunt obligatorii – de aici și rezistența la schimbare.
- Protecția sistemului și blocarea reformei
Sistemul public românesc funcționează ca un scut pentru cei din interior: concedierile sunt rare, digitalizarea este amânată, iar birocrația este menținută tocmai pentru a justifica existența unor posturi. Această protecție face ca trecerea spre mediul privat să fie percepută nu ca o oportunitate, ci ca o pierdere – pierderea siguranței și a privilegiilor.
- Percepția despre muncă – privat vs. stat
Un angajat din privat știe că își păstrează jobul doar dacă aduce valoare și dacă își dovedește constant eficiența. În schimb, mulți bugetari privesc locul de muncă nu ca pe o responsabilitate, ci ca pe un drept câștigat pe viață. Atunci când înveți să funcționezi într-un sistem fără presiunea performanței, devine extrem de greu să faci pasul către o cultură organizațională unde fiecare zi înseamnă rezultate măsurabile.
Este greu să angajezi persoane din sistemul bugetar pentru că ele s-au obișnuit cu un mediu lipsit de concurență, unde confortul și siguranța domină în fața responsabilității și performanței. În privat nu există „călduțe” garantate – există doar muncă, rezultate și adaptabilitate.
Cât timp statul va continua să protejeze această realitate, România va rămâne blocată într-un paradox: un sector public supradimensionat, dar ineficient, și un sector privat sufocat, care susține întreaga construcție.